luni, 14 noiembrie 2016

CONTINUITATE

Azi am să-i spun.

De atâtea ori am tot amânat, chiar și după ce luam decizii ferme, chiar și după ce expirau toate termenele-limită, nenumărate. Ultimul termen-limită l-am încălcat acum o săptămână, în ziua când a împlinit 18 ani. În ultimul moment însă hotărâsem să nu-i ruinez dispoziția de sărbătoare.

De când plecase mama ei, dragostea vieții mele, devenisem hiperprotector – orice lacrimă a ei mă împunge ca un cuțit, orice clipă de indispoziție mă macină ca o piatră de moară.

Uneori, simt că grija mea excesivă o apasă, și atunci o las mai domol.

Azi însă am să-i spun totul. Pentru că ea trebuie să știe. În ultimul timp tot mai des au început să se manifeste calitățile supranaturale ale mamei sale. Ea trebuia să se învețe să le controleze. Iar pentru asta trebuia să știe adevărul.

Cel mai bine e să-i spun totul dintr-o răsuflare. Am găsit-o la bucătărie cu farfuria de cereale în față, uitându-se în celular. Mi-am adunat tot curajul de care eram în stare.

– Gabi, vreau să-ți spun ceva. O să-ți pară neverosimil, dar trebuie să știi asta.

Ea mă privi cu ochii săi ireal de verzi și zâmbi:

– Tata, relaxează-te, știu demult. Mama a fost extraterestră.
CONCESIUNE

În nici 10 ani, de când Antarctida fusese dată în concesiune kotanilor și aceștia au început să o populeze masiv, această parte a lumii a fost compromisă. Ajunsese la o degradare cumplită. De când kotanii au tăbătât cu sutele de mii in Antarctida, construindu-și acolo întreprinderi agroalimentare, situația ecologică din întreaga zonă a degradat cumplit. Gheața antarctică începu să se topească cu repeziciune și risca să inunde întregul glob.

Acordul de concesiune însă fusese încheiat pe 99 de ani, de aceea orice încălcare a lui putea avea urmări și mai cumplite pentru suveranitatea Pământului. De aceea situația putea fi aplanată doar la Tribunalul Sectoral 87523 al Căii Lactee. Deschiderea unui dosar la această înaltă instanță era foarte costisitoare și constituia aproximativ prețul plătit de kotani pentru concesiunea Antarctidei.

Guvernul Comasat al Pământului a decis totuși să ceară Tribunalului rezilierea concesiunii, însă cazul a fost pus pe rol abia peste 20 de ani, timp suficient pentru ca gheața antarctică topită să provoace inundații de proporții în întreaga lume, provocând un haos mondial. Guvernul Comasat, dar și guvernele majorității țărilor cu ieșire la oceane au căzut. Întreaga economie mondială a intrat într-o criză gravă, adâncă și disperată. Și în acea criză totală economia mondială a revenit la agricultura de subzistență.

Neafectate au rămas doar țările muntoase și cele fără ieșire la mare.


Și în acele timpuri de răstriște Republica Moldova a ieșit pe piața mondială cu roșiile, porumbul și merele sale.
COMUNICARE

La nivel de spirit nu ai nevoie de scriere. Nici de vreo limbă concretă de comunicare.

Există 4 niveluri de comunicare pe care le parcurge spiritul în evoluția sa:

1. Directă, cu utilizarea unei limbi abstracte.

2. Prin imagini, concrete, dar și abstracte.

3. Prin idei, fără utilizarea vreunei limbi sau imagini.


4. Totală, când orice informație apărută oriunde în Univers este accesată de Spirit. Acest volum de informație este atât de mare, încât nu poate fi redat nici chiar prin idei, nici cu atât mai mult prin imagini sau cuvinte. Acest tip de comunicare se află în afara oricărei imaginații umane, galactice, intergalactice și chiar universale. La nivel de spirit, nu există noțiunea de imaginație. Există... nu știu cum să vă explic în cuvinte sau în imagini, iar ideea, cu un efort supraomenesc, o puteți doar intui.
ESEU

”VACANȚA DE VARĂ”
Compunere

Vara aceasta am petrecut-o în 2 locuri: la bunica la Bahrinești și la reședința lui tata pe Altaora.

În ambele locuri mi-a plăcut foarte tare. La bunica m-am jucat cu prietenii Mircea și Alic și cu Dingo. Am fost cu ei și cu nanu Senea cu bicicletele la pescuit de 3 ori. Eu am prins: o dată 7 pești, a doua oară 15, iar a treia oară niciunul pentru că a plouat așa de tare și a venit tuca Andrii cu un prieten cu zilul și ne-a luat acasă.

Cu Mircea și Alic jucam fotbal și de-a războiul prin țintirim. Și mai făceam diferite șotii. Prindeam broaște și le umflam cu țăgea. Strângeam omizi și le puneam în pungă și punga în geanta lui Nătașa, sora lui Alic. Ea țipa ca nebuna și ne căuta peste tot cu varga iar noi ne ascundeam în pod. A fost foarte distractiv.

Într-o zi am ajutat mâța lui Alic să fete. Ea a fătat 5 motănaș dar unul a murit. Noi l-am îngropat în grădină. De asemenea a fătat: vaca Joenica pe Marțolica și câinele Dingo pe 6 țâncușori: Ceaica, Richard, Lupu, Vulpea, Enterprise și Alâi. Tuca Andrii i-a dăruit pe toți pe la oameni prin sat.

De asemenea am fost la mort la nanu Vasea care a murit de beție. Acolo la mort am mâncat așa de multe bomboane că m-a durut în pânce și am vărsat. De asemenea la bunici m-am tăiat la deget cu cuțitul până la os așa de tare că a curs sânge toată ziua chiar dacă am dat cu zilioncă și n-am plâns.

De această compunere mă doare degetul de scris dar am terminat numai pe jumătate.

În partea doua aș vrea să scriu despre cum mi-am petrecut vacanța la reședința lui tata pe Altaora.

Pe Altaora avem de toate: și mare, și plajă, și pădure, și diferite animale, cai, gorani, leonarți, pisici libere, terinaci, căței albaștri, lepriconi, sfincși ș.a. Poți să faci ce vrei dar să nu ieși după gardul reședinței. Gardienii nu te lasă. Și am prieteni numai androizi. Cu androizii nu-i chiar interesant, Ei sunt ca vii dar nu-s vii. Prietenii mei andoizi sunt: Arnold și Valera dar ei nu fac șotii ca Mircea și Alic și niciodată nu ne batem și nu ne zădărâm sau poreclim.

Cel mai tare îmi place să joc jocuri video.

Dincolo de gard trăiesc alți oameni aproape ca noi dar s-au născut pe Altaora. Ei trăiesc în triburi în satele lor. Am văzut filme despre ei și-s cam needucați. Ei nu vin la noi niciodată. Numai tata se duce la ei uneori.


Pe Altaora tata este Zeul Ra, Zeul Soare.
CLIPĂ

”Durata unei clipe este de 100 mlrd de ori mai mare decât în realitate”.

(De printre rândurile ”Cronicii” lui Eftimie, sec. 16, Țara Moldovei)
CIBURAȘCA

Numele adevărat al ciburaștilor este cel de scorpani. Scorpanii sunt o civilizație destul de avansată din Sistemul stelar Pleiade.

Nu se știe exact cum a ajuns pe Pământ scorpanul Ciburașca, dar există două presupuneri:

1. A naufragiat pe Pământ, suferind o puternică amnezie. (Sau nu a suferit nicio amnezie).


2. A fost exilat pe Pământ pentru crime sângeroase pe Scorpania.
CEASURI

De fiecare dată când cineva se uită la ceas, acel ceas se simte fericit. Acesta este rostul ceasurilor pe fața pământului – să arate ora. Și deloc nu contează câte diamante are un ceas sau cât aur, sau cum îl cheamă – Rolex sau Cartier sau Roger Dubuis. Uneori un ceas electronic simplu, purtat de un copil, este mult mai fericit decât un Lange & Sohne Grand Complication de 2 milioane de euro închis într-un seif ca să nu fie furat. Deoarece copilul se uită la ceasul său peste fiecare 20 de secunde, și îl mai arată și la alți copii.

Ceasurile mor când se strică. Dacă un ceasornicar îl repară, el renaște.


După ce mor și sunt uitate prin sertare sau aruncate la gunoi, ceasurile nimeresc în Rai sau Iad.