FATA ÎMPĂRATULUI

Fata împăratului Bustos al Rhodosului era frumoasă-foc, că la soare te puteai uita, iar la chipul ei ba. Dar avea un fund mare cât trei, sânii cât două buci de cal, pumnii cât capul vițelului de o lună. Când îți punea o mânuță pe umăr, te durea o săptămână.

De aceea, rar voinic se încumeta s-o ceară de nevastă. Nici chiar jumătatea de împărăție promisă de tatăl ei nu-i prea îmbia s-o pețească. Iar cei ce încercau, nu mai reușeau s-o posede... pentru că asta era condiția fetei - cine-o va trânti ș-o va poseda, al aceluia va fi.

Treceau anii. Nimeni nu o putea birui pe fata împăratului. Și ea a început să tânjească și cu încetul să se ofilească. Dar într-o zi și-a găsit un bou și s-au întorlocat. Și din acea întorlocare au apărut minotaurii pe fața pământului.