DORINȚA

Se făcea că-i un băiețel de vreo 7 ani și avea zi de naștere. Alți copii, ba chiar și adulți, îi dăruiau cadouri și-i cântau Mulți ani trăiască și Tanti auguri și cu toții mâncau tort și înghețată și beau apă gazoasă de toate culorile – verde, galbenă, roșie, albastră!

Iar el desfăcea darurile: mașini, bărcuțe, soldăței, mingi, haine frumoase, baloane, papuci, și era în al nouălea cer de bucurie. Nu visa, pentru că tortul și bomboanele erau foarte dulci, iar apa gazoasă îi ieșea pe nas și pe gât cu un râgâit asurzitor, stârnind o veselie generală chiar și în rândul fetițelor...

Își scoase neurocasca și se uită la tata cu ochi extaziați.

– Cool! exclamă. Grazie, signore Collodi! Este cel mai bun cadou pe care l-am avut vreodată!

– Prego, cu plăcere, zâmbi cu bunăvoință Carlo.

– Și voi putea să o folosesc oricând voi dori?!

– Desigur, Pinocchio, desigur.