CĂPCĂUNI

Când s-au întâlnit în câmpie armata oamenilor și armata căpcăunilor, la început s-au înțeles să aleagă câte un voinic care să-și încerce puterile înde ei.

Din partea căpcăunilor a ieșit Oleg, o namilă cât un munte dar cam nătâng la minte. Iar din partea oamenilor a ieșit Făt Frumos, fiul Împăratului Roș, falnic ca bradul și mândru și deștept.

Și erau așa de tari amândoi, că s-au tot bătut trei zile și trei nopți, și nimeni nu putea să biruie.

La sfârșitul celei de-a doua zile oamenii au scos din straiste ce aveau ei acolo de-ale gurii luat de acasă, ca să mai prindă la puteri. Iar căpcăunii înghițeau răbdări prăjite.

După cea de a treia zi oamenii au dat iară să scoată merindele din straiste, dar căpcăunii lihniți de foame s-au repezit să le ia mâncarea. Dar de slabi ce erau au fost repede puși pe fugă de oameni și oamenii i-au urmărit vreme de o zi din urmă, căsăpindu-i pe tare mulți.

Când s-au întors oamenii pe la vetrele lor, au găsit casele pârjolite, iar nevestele lor cu copiii luate în robie. Grosul armatei căpcăune, în frunte cu Veceslav, a tăbărât pe pământul oamenilor pe din spate de a făsut acest prăpăd.