IMIGRAȚIE

Azi am avut cea mai proastă dispoziție din acest an. M-am trezit în dispoziție proastă și mi-am trăit întreaga zi în dispoziție proastă. Nu am putut să mi-o ridic nici prin muzica preferată, nici prin tehnica zen, nici prin tehnica ommmm, nici prin xi, nici prin omxi, nici prin interacțiunea cu colegii de serviciu.

Ei, mai lăsați-mă cu colegii iștia de serviciu de doi bani (colegii). (Și lucrul). Măcar unul dintre ei să mă fi întrebat: Ce ai, Nătășâca, de ești tristă? Le-aș fi spus ce am – că viața și-a pierdut din intesitatea de altădată, că ea s-a dovedit a fi gri, și nu multicoloră, că nu am un scop suprem, iar condrumeții cu care să-mi fie interesant în viață sunt anoști, iar unii trădători. Că am obosit de așa viață. Serviciu – casă, casă – serviciu, serviciu – casă...

Și le-aș mai povesti despre cât de frumoasă, fascinantă și plină de culori, emoții și conținut este lumea mea, cea din care am venit acum șapte ani. Planeta Aeolia.