DRAGOSTEA

Îl aștept în fiecare dimineață să vină să mă scoată din casă. De fiecare dată mă bucur când îl văd, mă bucur nespus, mai mult decât orice pe lume. Inima îmi zvâcnește de să-mi sară din piept. Îl iubesc la nebunie.

Și el mă iubește, în felul său. Uneori mă cuprinde și mă sărută și-mi zice la ureche cuvinte frumoase, de mă topesc toată. Aș vrea să stea cu mine toată ziua și toată noaptea, dar știu că nu poate. Ziua are treabă, iar noaptea… noaptea mă aduce înapoi acasă, iar el se duce la casa lui.

Eu îl înțeleg și nu-l condamn, nu-i port nicio pică. Așa sunt bărbații, mereu ocupați, mereu departe.

Azi veni în duși buni, mă cuprinse de gât și mă pupă pe bot.

– Bucuria tatii bucurie!

Îmi puse funia pe gât și ambii am pornit fără grabă la cireadă.