DRAGOSTE

Cine a zis că florile sunt [făpturi] asexuate? Da, ele se înmulțesc prin polenizare, dar până la urmă sexul este în primul rând cine te simți, și nu ce fel de organ ai din născare.

Valentin era o floare-băiețel. Pentru că așa se simțea, băiețel. Majoritatea florilor sunt prin definiție fetițe, nu știu de ce, dar Valentin era băiețel. Creștea în grădina lui Oleg Călinovici, primarul satului, împreună cu alte flori și legume.

Și-i plăcea de o floare-fetiță, care creștea la trei metri depărtare – destul de departe, dar și destul de aproape ca să se privească pe furiș și să se îndrăgostească unul de altul.

O chema Viorica, deși nu era viorică. Valentin o sorbea din ochi, se bucura în fiecare zi de prezența ei în preajmă, iar ea, de asemenea, se bucura de privirile lui.

Timpul trecea și nici nu au observat cum au crescut mari. După două săptămâni de întâlniri de la distanță, au început să facă schimb de scrisorele trimise prin albine și bondari. Într-o zi el prinse o boare de vânt și-i trimise un sărut cu polen. Apoi și ea lui, când vântul își schimbă direcția înspre el. În altă zi Valentin îi aruncă o petală de-a sa, cea mai frumoasă și mai mirositoare. Viorica plânse de fericire și îmboboci cu o floricică mică. Acea floricică era băiețel și i-au pus numele Viorel.

Astfel au trecut mai multe zile și nopți. Când a venit toamna, și-au împrăștiat petalele și frunzele, dar știau că va veni primăvara și vor înflori din nou. Când i-a acoperit zăpada, s-au înțeles să se întâlnească în aprilie.

Ei nu știau că la primăvară Oleg Călinovici îi va defrișa și va planta în locul lor pătlăgele.