CONTINUITATE

Azi am să-i spun.

De atâtea ori am tot amânat, chiar și după ce luam decizii ferme, chiar și după ce expirau toate termenele-limită, nenumărate. Ultimul termen-limită l-am încălcat acum o săptămână, în ziua când a împlinit 18 ani. În ultimul moment însă hotărâsem să nu-i ruinez dispoziția de sărbătoare.

De când plecase mama ei, dragostea vieții mele, devenisem hiperprotector – orice lacrimă a ei mă împunge ca un cuțit, orice clipă de indispoziție mă macină ca o piatră de moară.

Uneori, simt că grija mea excesivă o apasă, și atunci o las mai domol.

Azi însă am să-i spun totul. Pentru că ea trebuie să știe. În ultimul timp tot mai des au început să se manifeste calitățile supranaturale ale mamei sale. Ea trebuia să se învețe să le controleze. Iar pentru asta trebuia să știe adevărul.

Cel mai bine e să-i spun totul dintr-o răsuflare. Am găsit-o la bucătărie cu farfuria de cereale în față, uitându-se în celular. Mi-am adunat tot curajul de care eram în stare.

– Gabi, vreau să-ți spun ceva. O să-ți pară neverosimil, dar trebuie să știi asta.

Ea mă privi cu ochii săi ireal de verzi și zâmbi:

– Tata, relaxează-te, știu demult. Mama a fost extraterestră.