INDEPENDENȚĂ

Râșcanovca. Străzile sunt întricolorate festiv. Azi, 27 august 2091, se împlinesc 100 de ani de la proclamarea independenței.

Mai întâi va avea loc parada militară. Toată armata va defila prin fața monumentului celor 3 Vlazi, toate 30 de BTR-uri și 1000 (una mie!) de bravi ostași.

După parada militară vor defila oamenii muncii. Copiii vor flutura stegulețe tricolore și roșii, baloane, crenguțe cu flori albe confecționate tot de ei din șervețele.

”Trăiască poporul moldovenesc!”, răsună din megafoane. Uraaaa! strigă mulțimea.

”Da zdravstvuiet nașa rodina Moldavia!” – Uraaaa!

La picioarele monumentului celor 3 Vlazi, la tribună, președintele țării Ivan Ivanovici Dodon. Spiciul lui de deschidere a stârnit talazuri de urale sincere, un adevărat succes! Atât el, cât și ceilalți membri ai CC al PSRM prezenți în tribună îi salută pe demonstranți fâlfâind falnic din stegulețul tricolor și zâmbind cu bunăvoință.

Iar din apartamentul 128 al blocului locativ ”Haine gata/Готовая одежда se uită trist în jos la mulțimea forfotindă Dragoș Blănaru. El și alți câțiva prieteni ai săi nu au ieșit la demonstrație. Ei stau în casă, beau vin, fumează și cântă la ghitară cântece interzise.

Peste văi răsună

Un nechezat cam trist:

”Trăiască-n vecii vecilor

Partidul comunist!”

INCURSIUNI

Orice schimbare bruscă de situație – fie că e vorba de un meci de fotbal, fie de situația politică într-o țară, fie de producerea vreunui eveniment în viața unui om – este rezultatul intervenției din Viitor a unor vizitatori. Aceștia influențează Prezentul utilizând diverse tehnici, atât legale, cât și mai puțin legale.

De exemplu, înfrângerea spectaculoasă a lui Bayern Munchen de la Manchester United în meciul final al Ligii Campionilor în 1999, când în ultimele două minune Manchester a egalat, apoi a învins 2-1. În acest caz persoane necunoscute din viitor au utilizat ilicit Forța Uhm în favoarea echipei engleze.

Iar colapsului fulgerător și fascinant al URSS a fost provocat de agenții CIA veniți din 2049, care au avut o serie de întâlniri secrete cu Mihail Gorbaciov.

Și un exemplu din viața mea. În noaptea de 12-13 iunie 1995, în timp ce mă deplasam spre casă de la un chef, doi inși din viitor m-au atacat și mi-au furat bagheta magică. În consecință, multe întâmplări minunate nu s-au produs în Moldova și în viața mea.

IMIGRAȚIE

Azi am avut cea mai proastă dispoziție din acest an. M-am trezit în dispoziție proastă și mi-am trăit întreaga zi în dispoziție proastă. Nu am putut să mi-o ridic nici prin muzica preferată, nici prin tehnica zen, nici prin tehnica ommmm, nici prin xi, nici prin omxi, nici prin interacțiunea cu colegii de serviciu.

Ei, mai lăsați-mă cu colegii iștia de serviciu de doi bani (colegii). (Și lucrul). Măcar unul dintre ei să mă fi întrebat: Ce ai, Nătășâca, de ești tristă? Le-aș fi spus ce am – că viața și-a pierdut din intesitatea de altădată, că ea s-a dovedit a fi gri, și nu multicoloră, că nu am un scop suprem, iar condrumeții cu care să-mi fie interesant în viață sunt anoști, iar unii trădători. Că am obosit de așa viață. Serviciu – casă, casă – serviciu, serviciu – casă...

Și le-aș mai povesti despre cât de frumoasă, fascinantă și plină de culori, emoții și conținut este lumea mea, cea din care am venit acum șapte ani. Planeta Aeolia.

IEPURE

Dacă v-a fi dat să vedeți vreodată un iepure cam straniu – în costum și vorbitor – nu vă speriați. E doar Iepurele din Țara Minunilor, din povestea aia despre Alice. Iar zicând ”poveste” am în vedere acele relatări adevărate despre Alice, descrise foarte demult de Lewis Carroll.

Așadar nu vă speriați de acel iepure. Însă dacă vă doriți minuni în viață, urmați-l. Nu neapărat că v-a aduce în Țara Minunilor – probabil, îi veți pierde urma prin pădure sau parc sau unde-l veți vedea. Dar cel puțin veți încerca. Veți încerca să-l urmați, iar asta înseamnă că dacă nu de această dată, atunci următoare, și dacă nu iepurele, atunci alticineva vă va conduce dacă nu în Țara Minunilor, atunci în altă dimensiune. Din care veți reveni mult mai înțelepți/te, mult mai schimbați/te. Sau nu veți reveni deloc.

Dar să nu vă sperie nici această perspectivă. Dacă nu veți mai reveni în această dimensiune a noastră, înseamnă că veți rămâne în alta. Iar asta înseamnă schimbare, noi orizonturi, mai largi și, poate, mai senine.

Asta mi s-a întâmplat mie. Am urmat iepurele și am ajuns în altă dimensiune. Ce-i drept, nu am mai putut să revin în dimensiunea mea. Până în ziua de azi, mă aflu aici, într-o altă dimensiune.

GRĂDINA LUI MOȘ AUREL CIOCAN

Moș Aurel Ciocan avea o grădină mare de vreo 30 de sotce. Dar nu punea în ea nici pătlăgele, nici cartofi, nici fasole și nici pentrijel pe sub gard. Ci numai flori și iarbă printre ele și copaci pentru umbră. Un scrânciob colea și un bazinaș clădit frumos cu piatră de Mălăiești, și o căsuță mică de scânduri din povești, să se joace copiii din sat în ea. Și multe-multe figurine – zâne, prințese, pitici, elfi, îngerași, copii, căluți, oiție, buratini, cipolini, pirați, păcălici, feți-frumoși, mașini, trenulețe și diverse animăluțe, toate de lemn, unele cât o găină de mari, altele cât un dulău. Pe toate le-a cioplit moș Aurel.

Copiii satului erau permanent acolo, nu era secundă în zi să nu fie vreo fetiță printre flori sau vreun băiețel prin copaci. Moș Aurel le dădea mere și dulciuri, le spunea poezii și le povestea despre zâne, feți-frumoși și alte planete.

Fetițele își așterneau în grădină pături și-și aduceau păpușile să se joace. Băiețeii se cățărau prin copaci sau se jucau cu bărcuțe în bazinașul-port din fața casei, sau cu fetițele de-a mama și tata. Uneori, citeau cărți. Moș Aurel avea multe cărți. Copiii nu se certau aproape niciodată, iar dacă se isca între ei vreo neînțelegere, venea vreo pasăre sau vreun bursuc sau vreun fluture colorat și le zicea ceva. Și copiii uitau de ce se certau și nu se mai certau.

Iar  noaptea, când nu-i vedea nimeni, omuleții și alte făpturi și animăluțe înviau și scriau în Cartea Viselor vise pentru copii și adulți.

Când moș Aurel a plecat în lumea celor drepți, primăria a făcut din grădina lui un muzeu sub cerul liber.

Copiii au continuat să vină să se joace și în acel muzeu, de parcă nu s-ar fi schimbat nimic.

Și, straniu lucru, în toți acești ani câți au trecut de atunci nimeni nu a furat din grădina lui moș Aurel nicio sculptură și nicio figurină. Au fost, ce-i drept, câteva încercări, însă a doua zi toate se întorceau înapoi la locurile lor.

Iar de la o vreme în grădină au început să vină noi personaje – pitici, zâne, elfi și diverse animale de pe pământ și din povești. Nimeni nu știa de unde apăreau – poate din povești, sau poate din realitate, dar se vorbea că acel loc – grădina lui moș Aurel – era foarte plăcut inimii lor.

GHERILĂ

– Și mai e ceva, Sire.

– Ce-i?

– Această proclamație antiregală.

– Ce zice ea?

– Îndeamnă poporul să vă dea jos, Sire.

– Și? Ați prinsi instigatorii?

– Am prins pe doi, Sire.

– Păi, tăiați-le capul!

– Le-am tăiat, Sire, dar…

– Ce ”dar”? Ce te fărâmi, spune odată!

– Capetele au crescut la loc, Sire.

GAURĂ NEAGRĂ

Găurile negre? Cine a spus că nu există viață în ele? Și cine a spus că găurile negre sunt găuri?

Noțiunea de ”gaură neagră” este una convențională. Găurile negre sunt doar niște sectoare vaste  în Univers în care câmpul gravitațional este foarte mare, atât de mare, încât nimic nu poate ieși înapoi din el. Și nu este exclus – ba chiar este foarte probabil – ca în aceste sectoare să existe diverse forme de viață. Și tot așa cum la fundul oceanelor Terrei formele de viață iau forme aproape mistice, și în ”găurile negre” natura (Dumnezeu) a creat probabil ceva neverosimil.

Noi însă nu vom afla despre ceea ce se află în găurile negre probabil niciodată, pentru că nimic nu răzbate înapoi din ele la ”lumină”.

De altfel Universul ascunde încă atâtea și atâtea enigme și neverosimil, încât ne-ar trebui încă milioane de an ca să le descoperim.